Altar în suflet, eu ţi-am ridicat,
Să te pot plânge, să pot să-mi amintesc
Să mă rog ţie ne-ncetat
Să ne păzeşti de rele, alta nu doresc!
Tu ne-ai păzit mereu şi grijă ne-ai purtat,
Acum că nu mai eşti, e greu;
De-aceea înger scump, altar ţi-am ridicat,
În cuibul sufletului meu.
Şi frig dacă ţi-e mamă, acolo unde eşti,
La mine-n suflet, te aştept să vii;
Să stai cu mine, să te încălzeşti
Să nu mai pleci, să-i simţi şi pe copii.
Iubindu-i eu, aproape-i vei simţi
Şi-aşa vor şti că tu ne eşti aproape,
Ei şi-ar dori cu noi tu să mai fii,
Dar tu nu eşti, căci te-ai retras în noapte.
Doar sufletul tău dulce, alături ne-a rămas
Uniţi ne ţine, la bine şi la greu;
Că doar atât şi amintirile-ntr-un glas,
Ne amintesc că te-om iubi mereu!
Clu-Napoca/ 28.08.2005